Manastirea Slatina este una dintre cele
mai mari si vechi manastiri ortodoxe din nord-estul tarii
noastre. Manastirea se afla in comuna Slatina, in judetul Suceava, la
aceasta ajungandu-se pe drumul ce pleaca din Falticeni spre Sacsa Noua
(7 km), Cornu Luncii (3 km), apoi stanga, spre Paraie (11 km) si Slatina
(4 km).
Manastirea, avand hramul "Schimbarea la
Fata", este prima ctitorie a domnitorului Alexandru Lapusneanu si intra,
prin valoarea ei, in randul marilor ansambluri monastice ale Moldovei
medievale. Aceasta manastire, in unicitatea ei, seamana totusi cu
celelalte mari manastiri din zona: Manastirea Probota, Manastirea Dragomirna, Manastirea Sucevita, Manastirea Moldovita, Manastirea Neamt si Manastirea Secu. Zidurile groase de piatra si biserica masiva, tot din piatra, stau falnice de peste veacuri.
Numele locului si al manastirii -
Slatina - vine de la un izvor din apropiere, care scoate „slatina”,
adica „apa sarata”, dupa cum se spune in zona. Cu timpul insa, izvorul a
secat, iar locul si-a pastrat vechiul nume.
Manastirea Slatina - scurt istoric
Istoria zidirii Manastririi Slatina se
pierde in negura timpului, dar legendele spun ca aici traia un sihastru
care l-ar fi sfatuit pe domnitorul Alexandru Lapusneanu sa zideasca o
manastire pe locul unde crestea un falnic paltin.
Eftimie, cronicarul domnesc ofocial din
acea vreme, arata ca zidirea Manastirii Slatina a fost inceputa de
Alexandru Lapusneanu in anul 1553 si s-a terminat in a doua lui domnie,
in anul 1564.
Intr-o cronica a cronicarului Grigore
Ureche se mentioneaza ca sfintirea Manastirii Slatina s-a facut de catre
Mitropolitul Grigorie, la data de 14 octombrie 1558, fapt confirmat si
de inscriptia din chenarul stemei Moldovei, asezata deasupra usii de
intrare in pridvorul bisericii.
Alexandru Lapusneanu a ctitorit, in
vremea domniilor sale, mai multe biserici si turnuri in Sfantul Munte
Athos, motiv pentru care el a ramas pana astazi zugravit in tablourile
votive ale unora dintre marile manastiri athonite. In ultimul sau an de
viata (+1568) Alexandru Lapusneanu s-a calugarit la Manastirea Slatina,
luand numele de Pahomie.
Manastirea Slatina a suferit mult, de-a
lungul vremurilor, si a fost nevoie sa fie renovata si reparata in mai
multe randuri. Printre ctitorii care au reparat-o si innoit-o, s-au
aflat si urmatorii: Vasile Lupu, arhiereul Filaret Apamias (1821),
mitropolitul Veniamin Costache (1826 -1828), mitropolitului Pimen al
Moldovei (1932).
Cu fondurile de la stat, in perioada
anilor 1955-1960, in manastire s-au executat insemnate lucrari de
restaurare si reparatii la biserica, la corpul de chilii si in paraclis.
Importante lucrari de intretinere au fost facute si intre anii
1968-1979, cand s-au reparat si turnurile de la poarta si clopotnita, in
partea sudica a incintei, iar pe vechile temelii s-a construit un corp
nou de chilii, o cladire mare cu etaj si cerdacuri, in intregime
acoperita cu tabla.
Locasul monahal a inaltat rugaciuni,
slujbe si privegheri aproape neincetat, de-a lungul vremii. La mareata
Manastire Slatina a existat o obste puternica de calugari pana in anul
1960, cand s-a pus in aplicare decretul 410/1959, calugarii fiind
alungati. Viata monahala din Slatina a fost reluata in anul 1962, cand
aici a venit o obste de maici.
Manastirea Slatina - arhitectura
Intrarea in incinta manastirii se face
dinspre rasarit, pe o alee asfaltata, marginita de randuri de brazi
falnici, martori ai atator vitejii si fapte de credinta, precum si pe o
alee ce vine dinspre sosea, prin partea de vest. Ambele intrari se fac
prin turnuri cu gang.
Turnul dinspre rasarit este construit
din caramida, iar cel din vest, din bolovani de piatra. Accesul in
incinta se face pe alei largi, pavate cu placi de piatra, marginite de
straturi cu flori si peluze cu iarba. Incinta este inconjurata de un zid
puternic, care are in cele patru colturi cate un turn de aparare.
Zidurile groase si inalte de 8-10 metri, din bolovani de piatra, au
creneluri pentru lupta.
Biserica cea mare din Manastirea Slatina
este una dintre cele mai mari din Moldova, fiind construita in plan
triconc alungit, potrivit traditiei arhitecturii moldovenesti, dar si a
Bisericii Ortodoxe. Spatiul interior al bisericii este impartit, dupa
traditie, in pridvor, pronaos, incaperea mormintelor (gropnita), naos si
altar.
In biserica se patrunde prin doua usi
ale pridvorului, dispuse de o parte si de alta a bisericii, inspre sud
si inspre nord. La ferestre si la usa de intrare in pronaos se observa
elemente arhitecturale gotice, prezente in gandirea vremii zidirii
bisericii.
Pronaosul bisericii a fost impartit in
doua de un arc transversal, pavimentul fiind realizat din marmura
alb-roz. Intre naos si pronaos, biserica a avut obisnuita camera a
mormintelor (gropnita) care a fost inlocuita la inceputul secolului al
XIX-lea, inlaturandu-se peretele despartitor.
Deasupra naosului se afla o turla
mareata, care prezinta particularitatea de a avea si la interior ocnite
dispuse pe un singur rand, sub nivelul ferestrelor. Catapeteasma care
acopera Sfantul Altar, restaurata in anul 1828, este sculptata in
intregime in lemn de stejar, fiind masiva, cu o foarte frumoasa
impodobire, in special in partea inferioara. Sfantul Altar, foarte
spatios, este luminat de o fereastra mare, asezata la rasarit.
Fatadele bisericii au, de jur-imprejur,
ocnite pe un rand. Doar pe peretele vestic al pridvorului sunt doua
randuri de ocnite. Pe fiecare parte a fatadelor sunt cate trei stalpi
masivi, contarforturi si, in plus, cate unul la colturile dinspre sud si
nord ale pridvorului.
Pictura veche a bisericii, lucrata in
secolul al XVI-lea, realizata de zugravi necunoscuti din Moldova, din
pricina incendiilor prin care a trecut biserica, s-a distrus, iar aceea
din anul 1828 a fost in intregime refacuta, asa cum arata inscriptia de
la intrarea in pronaos.
Tabloul votiv, zugravit pe peretele
nordic al bisericii, in interiorul pronaosului, langa usa de intrare, il
prezinta pe domnitorul Alexandru Lapusneanu, impreuna cu familia
domneasca.
Frumos ornamentate si inscriptionate,
lespezile funerare din gropnita marcheaza mormintele domnitorului
Alexandru Lapusneanu, al doamnei Ruxandra, precum si ale celor doua
fiice, Teofana si Teodora.
Clopotnita masiva, din zid de bolovani
de piatra, se afla la o distanta de 30 metri, in coltul de nord-vest al
patrulaterului constructiilor. Palatul Domnesc, construit dupa anul
1558, este un pretios exemplar de arhitectura laica, unde se evidentiza
influenta Renasterii transilvanene. Acesta se pastreaza si astazi in
forma originara si adaposteste exponatele muzeului, manuscrise, carte
veche si icoane.
Intr-una dintre chiliile de la
Manastirea Slatina, cronicarul Isaia a scris un cronograf, pana la anul
1425. Tot aici a fost scrisa si o versiune a „Letopisetului”, de la
Manastirea Putna.
Ctitorul manastirii a infiintat in
incinta o scoala de muzica si o biblioteca cu carti si manuscrise de
valoare. In anul 1842, mitropolitul Veniamin Costache a talmacit aici
mai multe carti bisericesti. La jumatatea secolului al XlX-lea, in
Manastirea Slatina a functionat o scoala pentru pregatirea clericilor.
Teodor Danalache