Mănăstirea Suceviţa reprezintă un monument istoric de seamă al ţării
noastre, datând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. Situată în satul
Suceviţa, aflat la sud-vest de Rădăuţi, mănăstirea face onoare oraşului
Suceava, important centru economic al României, şi totodată o răscruce
de drumuri.
Într-o călătorie de vizitare a mănăstirilor din vremea lui Ştefan cel
Mare şi a urmaşilor săi, ajuns la Mănăstirea Suceviţa, drumeţul se va
afla în faţa unui întreg univers spiritual. Pornind de la arhitectura
complexului, ce seamănă mai mult a cetate fortificată sau curte
domească, cuprinzând central biserica, mănăstirea se prezintă ca un
nucleu al credinţei ortodoxe, ce păstrează şi astăzi farmecul şi
atmosfera monahală străveche. In incinta fortificată se găsesc casele
domneşti şi chiliile, dar şi un muzeu ce păstrează autentice valori ale
artei religioase de secol XV – XVI: sculptură în lemn şi piatră,
broderii, argintărie şi manuscrise care au fost dăruite mănăstirii de
ctitorii şi de urmaşii acestora.
Întregul complex pe care îl reprezintă mănăstirea Suceviţa
impresionează prin îmbinarea armonioasă dintre arhitectură (religioasă,
de apărare şi civilă), pictură, sculptură (în piatră şi lemn) şi exemple
ale artei decorative religioase. Astfel, mănăstirea face dovada
continuităţii trdiţiei autohtone a veacurilor XV şi XVI, reprezentând un
simbol al dăinuirii în timp.
Istoria mănăstirii Suceviţa, cunoscută prin tradiţie şi confirmată de
cercetările arheologice, este puternic legată de numele familiei
Movileştilor. Avându-şi începutul într-un modest schit de lemn, atribuit
călugărului Pahomie, aşezarea monahală ce astăzi poartă numele de
Suceviţa, ia fiinţă printr-o biserică din zid ridicată la sfârşitul
secolului al XVI-lea de Gheorghe Movilă. Cel mai mare dintre fraţii
Movilă, acesta îmbracă haina călugărească la mănăstirea Probota,
ajungând mitropolit al Moldovei.
La început o mănăstire de proporţii modeste, al cărei stareţ a fost
chiar fondatorul ei, Gheorghe Movilă, Suceviţa a fost zidită cu
cheltuiala întregii familii, devenind ulterior o adevărată emblemă a
boierilor Movileşti.
Cu aspectul de cetate medievală dat de zidurile fortificate ce
desenează perimetrul complexului, Suceviţa îşi întâmpină astăzi
vizitatorii cu ecoul unei istorii multiseculare. Unicitatea monumentului
este dată şi de pictura exterioară a cărei strălucire a rezistat, timp
de aproape patru veacuri, vremilor şi intemperiilor şi tocmai deaceea,
alături de celelalte monumente din nordul Moldovei, reprezintă
valoroase repere în istoria artei universale.